Ce contracte s-au semnat în regim de urgență în ultimele 72 de ore și cu cine?

Lăsând gluma la o parte, cu privire la codul roșu emis pentru o ploaie de toamnă, rămâne întrebarea: 𝐜𝐮𝐢 𝐟𝐨𝐥𝐨𝐬𝐞ș𝐭𝐞 𝐨 𝐩𝐚𝐧𝐢𝐜ă 𝐧𝐚ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥ă?

Aș avea câteva idei: 

𝐂𝐫𝐢𝐳𝐞𝐥𝐞 𝐚𝐮 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐚 𝐚𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐢 𝐳𝐠𝐨𝐦𝐨𝐭𝐮𝐥 𝐚𝐥𝐭𝐨𝐫 𝐞ș𝐞𝐜𝐮𝐫𝐢. Când țara e ținută în priză cu alerte „apocaliptice” și antetul roșu de breaking news, subiectele incomode dispar din prim-plan. 

𝐃𝐞𝐜𝐥𝐚𝐫𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐮𝐢 𝐝𝐞𝐳𝐚𝐬𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐛𝐥𝐨𝐜𝐚 𝐫𝐚𝐩𝐢𝐝 𝐛𝐮𝐠𝐞𝐭𝐞, achiziții fără licitație, contracte pe repede-înainte cu firmele prietenoase politicienilor noștri. „E pentru binele public” – dar cui ajung banii? 

Și, în aval, consumul pe lanțuri specifice: rafturi golite, benzinării aglomerate, contracte de servicii „anti-inundații” – totul sub umbrela fricii perfect marketizate.

Mai există și eticheta de „perimetru de risc”, ce o dată pusă în viteză pe hărți, poate deschide drumul exproprierilor rapide. Azi „preventiv”, mâine „regenerare urbană”.

Iar la final, rămâne întrebarea:

𝐂𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐚𝐜𝐭𝐞 𝐬-𝐚𝐮 𝐬𝐞𝐦𝐧𝐚𝐭 î𝐧 𝐫𝐞𝐠𝐢𝐦 𝐝𝐞 𝐮𝐫𝐠𝐞𝐧ță î𝐧 𝐮𝐥𝐭𝐢𝐦𝐞𝐥𝐞 𝟕𝟐 𝐝𝐞 𝐨𝐫𝐞 ș𝐢 𝐜𝐮 𝐜𝐢𝐧𝐞? 

🙃

Succesul „overnight” al Facebook să fi fost doar rezultatul unui spirit antreprenorial?

 

Când vorbim despre marile companii tehnologice care au modelat secolul XXI, Facebook ocupă un loc central. Povestea oficială este binecunoscută: un student genial de la Harvard, Mark Zuckerberg, creează o rețea pentru colegii săi, care într-un timp record devine un fenomen global. Totuși, în spatele acestei narațiuni convenabile se află o serie de coincidențe și conexiuni care ridică întrebări legitime. Este oare posibil ca succesul „overnight” al Facebook să fi fost doar rezultatul unui spirit antreprenorial, fără nicio susținere din partea unor structuri cu interese mult mai mari?

Cu un an înainte de apariția Facebook, Pentagonul, prin agenția DARPA, derula un proiect numit LifeLog. Scopul său era cât se poate de ambițios: crearea unei baze de date totale despre viața individului – obiceiuri, conexiuni sociale, locații, preferințe. Practic, un dosar digital complet pentru fiecare cetățean. Proiectul a fost închis brusc pe 4 februarie 2004, sub presiunea publică și a temerilor legate de intimitate.

Exact în aceeași zi, Mark Zuckerberg lansa „TheFacebook” la Harvard. Pentru mulți analiști, această suprapunere perfectă nu poate fi doar o simplă coincidență. Mai ales că, din punct de vedere funcțional, ceea ce a devenit Facebook avea similitudini izbitoare cu ambițiile LifeLog: colectarea masivă de date personale.

Succesul unui startup nu vine doar dintr-o idee bună, ci și din resurse financiare consistente. În 2004, Peter Thiel, cofondator PayPal, a investit 500.000 de dolari în Facebook. Thiel nu era un investitor oarecare: el este și fondatorul companiei Palantir, specializată în analiza masivă de date, folosită de CIA, NSA și FBI.

Astfel, încă din faza incipientă, Facebook a avut ca prim susținător un om cu legături directe în zona de intelligence. Este greu de crezut că această coincidență nu a contat în dezvoltarea ulterioară a platformei.

Între 2004 și 2008, Facebook a trecut de la un simplu proiect universitar la cea mai mare rețea socială globală. Creșterea a fost mult prea rapidă pentru a fi pusă exclusiv pe seama viralității organice. În spatele acestei ascensiuni, putem observa trei factori-cheie:

𝐀𝐜𝐜𝐞𝐬 𝐥𝐚 𝐜𝐚𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞𝐠𝐢𝐜 – Investitori conectați la structuri de putere.

𝐈𝐧𝐟𝐫𝐚𝐬𝐭𝐫𝐮𝐜𝐭𝐮𝐫ă ș𝐢 𝐭𝐨𝐥𝐞𝐫𝐚𝐧ță 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜ă – Spre deosebire de alte inițiative, Facebook nu s-a lovit de bariere legislative majore.

𝐔𝐭𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐬𝐭𝐚𝐭𝐞 – O rețea unde utilizatorii își oferă voluntar datele reprezenta un instrument de neprețuit pentru monitorizare.

Dacă până atunci suspiciunile erau doar speculații, în 2013 Edward Snowden a făcut public programul PRISM. Documentele au arătat că Facebook, alături de Google, Microsoft și alte companii, furniza date direct către NSA. Deși compania a negat o colaborare voluntară, realitatea este că platforma devenise deja o sursă de informații strategică pentru serviciile de informații americane.

Scandalul Cambridge Analytica a demonstrat că datele colectate de Facebook nu sunt doar o problemă de intimitate, ci și de democrație. Milioane de profiluri au fost folosite pentru a influența votul în alegeri majore precum Brexit sau prezidențialele din SUA. Este imposibil să nu ne întrebăm: dacă o firmă privată poate manipula mase prin Facebook, oare ce pot face entități mult mai sofisticate?

Povestea „studentului genial care a cucerit lumea dintr-un cămin universitar” este atrăgătoare, dar incompletă. Succesul Facebook a fost prea rapid, prea amplu și prea convenabil pentru anumite structuri pentru a fi considerat doar rodul unei idei norocoase.

De la coincidența cu închiderea LifeLog, la investițiile timpurii ale unor figuri legate de servicii de intelligence și până la confirmările din dosarul PRISM, toate aceste elemente conturează un scenariu mai complex: Facebook nu este doar o rețea socială, ci și cel mai eficient mecanism de colectare de date din istorie.

Succesul său „overnight” nu a fost, probabil, doar rezultatul pasiunii unui student pentru programare, ci și produsul unui ecosistem unde interesele economice, politice și strategice au avut același interes pentru a construi cea mai puternică platformă de monitorizare voluntară a umanității.

Primul vaccin împotriva cancerului arată rezultate promițătoare

În timp ce suntem bombardați zilnic cu articole despre atrocitățile Rusiei, despre cum „Putin e un criminal” și „în Rusia e rău”, realitatea pe care nu o recunoaștem este că, în majoritatea domeniilor, România nici măcar nu există pe hartă.

Rusia a anunțat că 𝐯𝐚𝐜𝐜𝐢𝐧𝐮𝐥 𝐬ă𝐮 î𝐦𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯𝐚 𝐜𝐚𝐧𝐜𝐞𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐩𝐞 𝐛𝐚𝐳ă 𝐝𝐞 𝐦𝐑𝐍𝐀 – 𝐄𝐧𝐭𝐞𝐫𝐨𝐦𝐢𝐱 – 𝐚 𝐨𝐛ț𝐢𝐧𝐮𝐭 𝐨 𝐞𝐟𝐢𝐜𝐢𝐞𝐧ță 𝐝𝐞 𝟏𝟎𝟎% î𝐧 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐭𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐥𝐢𝐧𝐢𝐜𝐞, pe un grup de 48 de pacienți diagnosticați cu cancer colorectal. Vaccinul a fost dezvoltat de 𝐂𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐍𝐚ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐂𝐞𝐫𝐜𝐞𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐌𝐞𝐝𝐢𝐜𝐚𝐥ă 𝐑𝐚𝐝𝐢𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜ă ș𝐢 𝐈𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐄𝐧𝐠𝐞𝐥𝐡𝐚𝐫𝐝𝐭 𝐝𝐞 𝐁𝐢𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞 𝐌𝐨𝐥𝐞𝐜𝐮𝐥𝐚𝐫ă și funcționează pe baza aceleiași tehnologii mRNA folosite la vaccinurile anti-COVID, dar personalizată pentru fiecare pacient, atacând profilul genetic al tumorii.

Rezultatele arată reducerea dimensiunii tumorilor fără efecte adverse severe. Totuși, succesul în faza inițială nu garantează eficiență pe termen lung. Mai mult, acest tip de tratament presupune producerea personalizată a vaccinului pentru fiecare pacient, ceea ce ridică provocări logistice majore, de la stocare la profilarea genomică.

Și totuși, Rusia investește, cercetează, încearcă să inoveze. Noi, în România?

- Sănătatea este la pământ.

- Planul guvernanților pentru cercetare este zero.

- Economia se prăbușește, iar investițiile în inovație lipsesc aproape complet.

Ni se vând povești despre „pericolul rusesc”, în timp ce țara noastră moare încet, în tăcere.

Din punctul meu de vedere, 𝐚𝐝𝐞𝐯ă𝐫𝐚ț𝐢𝐢 𝐜𝐫𝐢𝐦𝐢𝐧𝐚𝐥𝐢 𝐧𝐮 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐥𝐚 𝐌𝐨𝐬𝐜𝐨𝐯𝐚, 𝐜𝐢 𝐚𝐢𝐜𝐢, î𝐧 𝐑𝐨𝐦â𝐧𝐢𝐚: politicienii noștri, oameni fără viziune, fără competență, fără rușine, care taie, fură și se acoperă unii pe alții.

- Nu Putin ne condamnă la sărăcie, ci guvernanții noștri

- Nu Rusia ne omoară sistemul medical, ci ei, cei care conduc

- Nu Moscova ne alungă medicii, ci hoția și prostia

România nu are nevoie de dușmani externi. Ne ajung cei din Parlament, din Guvern și din partidele care se schimbă între ele la putere ca niște hoți de buzunare. Ei ne fură viitorul, sănătatea, șansa de a progresa.

Rămânem sclavii unui stat eșuat, în timp ce alții cuceresc viitorul.

Zuchongzhi-3 vs. Willow

 

Într-o cursă care pare desprinsă din 𝐌𝐚𝐭𝐫𝐢𝐱, 𝐆𝐨𝐨𝐠𝐥𝐞 și 𝐂𝐡𝐢𝐧𝐚 se duelează pentru 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐜𝐮𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜𝐞 𝐚𝐛𝐬𝐨𝐥𝐮𝐭𝐞.

𝐖𝐢𝐥𝐥𝐨𝐰, noul cip cuantic al Google, a rezolvat în 𝐜â𝐭𝐞𝐯𝐚 𝐦𝐢𝐧𝐮𝐭𝐞 o problemă care ar fi durat 𝟏𝟎 𝐬𝐞𝐩𝐭𝐢𝐥𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 pentru cele mai puternice supercomputere clasice. Fizicienii cred că acesta ar putea fi primul indiciu experimental că 𝐮𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐥 𝐧𝐨𝐬𝐭𝐫𝐮 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫𝐮𝐥. Potrivit teoriei „𝐦𝐚𝐧𝐲-𝐰𝐨𝐫𝐥𝐝𝐬”, computerele cuantice ar 𝐚𝐜𝐜𝐞𝐬𝐚 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐭ăț𝐢 𝐩𝐚𝐫𝐚𝐥𝐞𝐥𝐞 — iar Willow ar putea fi deja dovada.

Dar 𝐂𝐡𝐢𝐧𝐚 lovește și mai tare: 𝐙𝐮𝐜𝐡𝐨𝐧𝐠𝐳𝐡𝐢-𝟑, un procesor cuantic de 105 qubiți, dezvoltat de Universitatea de Știință și Tehnologie din China, este de 𝐮𝐧 𝐜𝐯𝐚𝐝𝐫𝐢𝐥𝐢𝐨𝐧 𝐝𝐞 𝐨𝐫𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐫𝐚𝐩𝐢𝐝 decât cel mai puternic supercomputer din lume! 

Cu 182 de cuplaje și 72 microsecunde de coerență cuantică, acest monstru tehnologic 𝐝𝐞𝐩ăș𝐞ș𝐭𝐞 𝐫𝐞𝐳𝐮𝐥𝐭𝐚𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐆𝐨𝐨𝐠𝐥𝐞 cu șase ordine de magnitudine și deschide drumul către sisteme cuantice tolerante la erori — primul pas spre 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐢𝐠𝐞𝐧ț𝐚 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐢𝐚𝐥ă 𝐜𝐮𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜ă.

Se presupune că dacă omenirea ajunge să creeze cipuri stabile cu un milion de qubiți, acestea nu vor mai simula doar calcule, ci întregi universuri. În interiorul lor, ființe digitale ar putea gândi, simți și crea, 𝐟ă𝐫ă 𝐬ă ș𝐭𝐢𝐞 𝐯𝐫𝐞𝐨𝐝𝐚𝐭ă 𝐜ă 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭ă 𝐝𝐨𝐚𝐫 î𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐬𝐢𝐦𝐮𝐥𝐚𝐫𝐞.

Matrix nu mai este un film, ci o avertizare. Dacă Willow și Zuchongzhi-3 pot accesa deja realități multiple, cine spune că realitatea noastră este cea originală?

Poate suntem doar un cod, într-un experiment mai mare decât putem înțelege... 

🙃

Un smartphone poate afecta sănătatea mintală a copilului dvs.

 

Un nou studiu de amploare a descoperit că oferirea unui smartphone copiilor înainte de vârsta de 13 ani duce la probleme serioase de sănătate mintală pe termen lung.

Cercetarea, publicată de Sapien Labs în Journal of Human Development and Capabilities, a urmărit peste 100.000 de tineri adulți și a identificat o legătură clară: cu cât un copil primește mai devreme primul telefon, cu atât sănătatea sa mintală este mai afectată odată cu înaintarea în vârstă.

Cei care au avut acces timpuriu la telefon au fost mai predispuși la gânduri suicidare, comportamente agresive și chiar halucinații. Fetele au raportat o stimă de sine mai scăzută și o reziliență emoțională redusă, iar băieții au prezentat o empatie mai scăzută și o instabilitate emoțională mai pronunțată față de colegii lor care au primit telefoane mai târziu.

Studiul accentuează îngrijorarea tot mai mare că creierul copiilor nu este suficient de dezvoltat pentru a face față utilizării smartphone-urilor și expunerii la rețelele sociale. Tara Thiagarajan, cercetătoarea principală de la Sapien Labs, avertizează că factori precum cyberbullying-ul, lipsa somnului și deteriorarea relațiilor familiale pot amplifica efectele negative.

Ea și echipa sa îndeamnă autoritățile să trateze utilizarea telefoanelor de către copii cu aceeași seriozitate ca alcoolul sau tutunul. Printre recomandări se numără interzicerea accesului la smartphone-uri pentru copiii sub 13 ani, introducerea educației digitale obligatorii și impunerea unor măsuri de responsabilitate pentru companiile tehnologice.

Această cercetare se adaugă unui număr tot mai mare de dovezi care arată că expunerea digitală timpurie poate avea efecte psihologice severe asupra generațiilor tinere.

Sursa: Thiagarajan, T., et al. (2025). "Protecting the Developing Mind in a Digital Age: A Global Policy Imperative", Journal of Human Development and Capabilities.

Femeia în rochie roșie – simbolul iluziei care ne distrage de la adevăr

 

În 𝑻𝒉𝒆 𝑴𝒂𝒕𝒓𝒊𝒙, Neo merge printr-un program de antrenament simulat alături de Morpheus. Totul pare normal, până când o femeie în rochie roșie îi fură privirea. În acea clipă de neatenție, un pistol îi este îndreptat la cap.

Morpheus oprește simularea și întreabă:

„Mă ascultai, Neo? Sau te uitai la femeia în rochie roșie?”

Această scenă nu se rezumă însă la o simplă distragere, ci este o lecție despre manipulare. Despre iluzie. Despre cum ceva frumos și strălucitor poate fi doar o cortină trasă peste adevăr. Rochia roșie este simbolul tentației programate—construită să-ți capteze atenția și să o îndepărteze de ceea ce contează cu adevărat.

𝐂𝐞 𝐬𝐢𝐦𝐛𝐨𝐥𝐢𝐳𝐞𝐚𝐳ă 𝐞𝐚 𝐚𝐬𝐭ă𝐳𝐢?

Este mass-media care transformă alegerile prezidențiale într-un reality-show.

Este rețeaua socială care îți servește meme-uri, scandaluri fabricate și indignare instantă în loc de fapte verificate.

Este influencerul plătit să influențeze votul tău fără să înțeleagă consecințele.

Este algoritmul care decide ce vezi—și ce nu vezi.

Este frica indusă artificial, senzaționalismul, minciuna repetată până devine „adevăr”.

Ea este programul scris de cei care profită din confuzia ta. În Hermetism, e Maya—iluzia senzorială care acționează asupra dorinței, emoției și instinctului. Și în clipa în care alegi să o urmărești, nu mai ești un cetățean informat. Ești doar o piesă manipulabilă pe tabla de șah a intereselor ascunse.

Femeia în rochie roșie nu mai reprezintă o simplă metaforă—este reală. Este postarea sponsorizată. Este titlul conspiraționist. Este influența subtilă care-ți fură votul fără să-ți dai seama.

Dar ea nu e dușmanul. Este profesorul. Te învață unde ești vulnerabil. Îți arată unde trebuie să-ți întărești gândirea critică. Când îți controlezi atenția, îți recapeți puterea. Iar într-o lume plină de iluzii, alegerea lucidă este cel mai revoluționar act.

 

Noua „Super-Terra” care ar putea ajuta în căutarea vieții în spațiu

Descoperirea unei noi „Super-Terre” le oferă astronomilor o oportunitate de a răspunde la una dintre cele mai mari întrebări ale științei: Suntem singuri în Univers?

Super-Terrele nu sunt neapărat asemănătoare cu Pământul în ceea ce privește locuibilitatea sau compoziția. Acest termen se referă la exoplanete alcătuite din gaz, rocă sau o combinație a acestora, care sunt mai masive decât planeta noastră, dar mai mici decât giganții de gheață ai Sistemului Solar, precum Neptun și Uranus.

HD 20794 d – O exoplanetă ce ar putea oferi indicii despre viața extraterestră

Potrivit unei echipe internaționale de cercetători, inclusiv oameni de știință de la Universitatea din Geneva, noua exoplanetă HD 20794 d ar putea aduce informații valoroase despre condițiile care permit susținerea vieții. Studiul a fost publicat recent în Astronomy & Astrophysics.

De la descoperirea primei exoplanete în 1995, astronomii au confirmat existența a peste 5.000 de astfel de lumi. Totuși, multe sunt fie prea îndepărtate, fie prea dificil de studiat în detaliu.

HD 20794 d este diferită. Se află la doar 19,7 ani-lumină distanță, ceea ce este considerat relativ aproape în termeni cosmici. Mai mult, orbita sa traversează zona locuibilă a stelei sale – regiunea în care ar putea exista apă lichidă, un ingredient esențial pentru viață.

„HD 20794 nu este o stea obișnuită”, afirmă Xavier Dumusque, lector la Universitatea din Geneva și coautor al studiului. „Luminozitatea și apropierea sa o transformă într-un candidat ideal pentru telescoapele viitoare care vor putea observa direct atmosferele exoplanetelor.”

O planetă cu o orbită excentrică

HD 20794 d orbitează steaua sa la o distanță ușor mai mică decât distanța dintre Marte și Soare. În cazul unei stele asemănătoare Soarelui, zona locuibilă se întinde între 0,7 și 1,5 unități astronomice, iar Pământul se află aproximativ la 1 unitate astronomică.

Spre deosebire de orbita circulară a Pământului, HD 20794 d urmează o traiectorie eliptică, ceea ce înseamnă că distanța sa față de stea variază. Această caracteristică o face să intre și să iasă din zona locuibilă, un fenomen ce poate avea implicații interesante asupra climei sale și a posibilității existenței apei lichide.

O descoperire dificilă, dar revoluționară

Identificarea acestei Super-Terre nu a fost ușoară. Cercetătorii au avut nevoie de multiple analize pentru a o confirma, deoarece semnalul planetei era ascuns sub zgomotul de fond. „Am analizat datele timp de ani de zile, eliminând cu grijă sursele de contaminare”, explică Michael Cretignier, cercetător postdoctoral la Universitatea Oxford și coautor al studiului.

Echipa de cercetare a petrecut peste 20 de ani colectând și analizând date cu ajutorul instrumentelor de ultimă generație, precum ESPRESSO și HARPS, proiectate special pentru detectarea planetelor mici și îndepărtate.

Acum că HD 20794 d a fost confirmată, oamenii de știință speră să o studieze în continuare. Datorită apropierii sale de steaua gazdă, aceasta este un candidat ideal pentru explorarea cu spectrograful ANDES, parte a Telescopului Extrem de Mare (ELT) al ESO din America de Sud.

Ce urmează?

Descoperirea și studiul acestei exoplanete ne-ar putea aduce mai aproape de înțelegerea condițiilor necesare vieții în afara Pământului. Faptul că HD 20794 d se află la o distanță relativ accesibilă face ca această planetă să fie una dintre cele mai promițătoare ținte pentru viitoarele telescoape capabile să analizeze compoziția atmosferică a exoplanetelor.

În viitorul apropiat, cercetările asupra acestei lumi misterioase ar putea revoluționa modul în care privim posibilitatea existenței vieții în univers.